ANIMAŢIE

TAINE


„Taina cea din veac se descoperă astăzi, şi Fiul lui Dumnezeu fiu al omului se face, ea, luând ce este mai rău, să-mi dea mie ce este mai bun. Amăgitu-s-a de demult Adam şi poftind să fie Dumnezeu, nu a fost; iar Dumnezeu se face om, ca să facă pe Adam Dumnezeu”.
„Acatistul Buneivestiri”, pag. 10-11
Mai întâi, Taina este o lucrare sfântă, instituită de Dumnezeu întrupat, prin care, într-o formă văzută, se împărtașește primitorului harul divin nevăzut .
Cele șapte Taine ale Bisericii lui Hristos cea dreptmăritoare sunt urmatoarele: 
1. Botezul.
2. Mirungerea.

3. Pocăința.
4. Împărtășania. 
5. Hirotonia.
6. Nunta. 
7. Maslul. 













Botezul este Sfânta Taină prin care se şterge păcatul strămoşesc, cât şi alte păcate săvârşite înainte de botez.



Ungerea cu Sfântul Mir (mirungerea) împărtăşeşte pe om cu darul Sfântului Duh, pentru creşterea şi întărirea vieţii duhovniceşti. 


Mărturisirea( spovedania, pocăinţa) este acea Sfântă Taină prin care se şterg păcatele făcute după botez.Iisus Hristos a suflat asupra lor şi a zis: "Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le  vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute."Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 20.

                      

Sfânta Împărtăşanie oferă omului Însuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului, spre iertarea păcatelor şi viaţa veşnică.Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 6, Versetul 54.





  Efectele pe care slujba Sfântului Maslu le produce în viaţa noastră 
Efectele harice ale Sfântului Maslu sunt mai multe, dintre care Sf. Apostol Iacov menţionează două: vindecarea parţială sau integrală a suferinţelor trupeşti şi iertarea păcatelor: 
„Rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica şi, de va fi făcut păcate, se vor ierta lui“ (Iacob V, 15). 

Astfel, 
Sfântul Maslu vindecă atât trupul de boli, cât şi sufletul de păcate, prin ungerea cu untdelemn sfinţit. 

Alte efecte harice ale 
Sfântului Maslu sunt şi acestea: întăreşte credinţa în Dumnezeu şi nădejdea mântuirii, aduce pace şi smerenie în inimă, pregăteşte sufletul pentru primirea 
Sf. Împărtăşanii şi pentru trecerea la cele veşnice, alungă frica de moarte, uneşte şi împacă pe credincioşi prin harul Duhului Sfânt şi ne învredniceşte pe toţi de sfârşit creştinesc. Sursa: Ziarul Lumina

 
Sfântul Maslu este a şaptea Sfântă Taină a Bisericii lui Hristos şi cea mai puternică slujbă de ajutor şi vindecare a celor bolnavi. 
Efectele harice ale acestei Sfinte Taine sunt menţionate de către Sfântul Apostol Iacob în Epistola sa, unde zice: „Rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi-l va ridica pe el Domnul, şi de va fi făcut păcate, i se vor ierta lui”. 

Sfântul Maslu, prin ungere de şapte ori cu untdelemn sfinţit, cu credinţă în mila lui Dumnezeu, vindecă pe cei bolnavi, iar pe cei slabi în credinţă numai îi uşurează de suferinţă. Astfel, pe toţi îi pregăteşte pentru marea călătorie la Cer. 






De ce pe Sfântul Munte se petrec minumi mai mult 
decât oriunde?

Iată de ce. 
Pentru că ei, cei de acolo, trăiesc în Duh, şi nu în trup. 
Asceţii mari de pe Munte, nevoitorii, fie la obşte, fie la  pustie, trăiesc în Duh. Chiar şi pelerinii, călătorii care vin acolo cunosc şi ei trăirea în Duh. Ei vin pentru o perioadă limitată.Dar şi în acest interval limitat, ei cunosc influenţă puternică a mediului athonit şi, măcar pe timpul acela, ei trăiesc în duh, nu în trup. Unii dintre aceşti călători vor prelungi starea de trăire în duh şi după revenirea în lume.
Ce înseamnă a trăi în trup
Sunt trei feluri de trăire: în trup, în minte şi în Duh.
A trăi în trup înseamnă a rămâne conectat la sursa păcatului. Înseamnă a trăi înrobit patimilor, simţurilor. A te gândi doar la mâncare, la sex, la satisfacerea nevoilor primare; a te gândi la bani şi la funcţii; a fi dominat de ambiţii şi egoism. A trăi între griji și plăcere.
Un mare păcat este grija. Un subtil păcat este plăcerea perversă său satisfacerea imediată a simţurilor.
Grijile înseamnă a trăi în trup. A te identifica deci cu trupul, cu partea ta căzătoare şi vulnerabilă, în slavonă, grejnik înseamnă păcătos. Pe drept cuvânt: cel copleşit de griji e un păcătos…
O persoană obiectează:
– Acasă ne năpădesc grijile gospodăriei, grijile bucătăriei… înseamnă că noi, gospodinele, facem păcate că stăm în bucătărie?
Răspunsul: Treburile gospodăriei sunt slujiri, nu griji. Bucătăria este slujire, nu grijă. Transformă mintea: de la mintea grijii, la mintea slujirii. Slujirea înseamnă: munca dezinteresată de a obţine profit personal imediat; cu simţul dăruirii, cu drag și fără bombăneala.
Parabola „Marta // Maria” a fost rău înţeleasă de oameni. Hristos nu dezaprobă faptul că Marta munceşte. El dezaprobă ca Marta bombăneşte şi scânceşte! Hristos o găseşte exemplară pe Maria nu pentru că ar renunţa la muncă, ci pentru că mintea ei este pregătită pentru contemplaţia divinului.Că dacă înlături bombăneala şi obsesiile şi invidia — capeţi mintea slujirii, mintea limpede a bunătăţii şi a sănătăţii.Aşa se face trecerea de la trup la Duh, şi-n mediul familial, şi-n cel profesional.
Principiul plăcerii
Spuneam ca mare păcat este grija (pentru că blochează, întunecă, îmbolnăveşte) şi cel mai subtil păcat este plăcerea, pentru că duce la stagnare, la regresie infantilă, la indiferenţa religioasă, cădere.În psihologie, se vorbeşte de două principii care guvernează procesele mintale: principiul plăcerii (infantil) şi principiul realităţii (comportament de adaptare, de ajustare la dificultăţi). Principiul plăcerii revendică îndeplinirea imediată a unor trebuinţe; iar când acestea nu pot fi împlinite, omul scânceşte, înjură, bombăneşte, urlă; sau, în alte cazuri, el cade în reverie, vise compensatorii, ascundere în boală… La adult, frustrarea de plăceri se poate manifesta prin reverie şi vis, ca satisfacere iluzorie; dar şi prin revendicări vehemente, nemulţumiri şi mânie, în cazuri de dizarmonie nervoasă. Aceasta se remediază sau se corectează prin practica despătimirii (vezi şi rugăciunea lui Efrem Sirul).
Mintea mulţumirii şi a iertării
Facem distincţie între plăcere şi mulţumire.
Mulţumirea este o stare salvatoare: este stabilitatea emoţională: „Rugaţi-vă neîncetat. Întru toate mulţumiţi” (ITes. 5:17-l8).Prin mulțumire înţelegem un stadiu al minţii foarte stabil, ferit de fluctuaţii afective, ferit de exaltare, pe de o parte şi de scânceală, pe de altă parte. Mulţumirea dezvăluie un psihism calm, puternic, senin: nu se încântă când primeşte zăhărelul, nu înjură când îl frustrezi de zăhărel.
Este „mintea de viaţă lungă”. Căci a mulţumi provine din cuvintele a mulți-ani. Vezi termenul popular întrebuinţat şi de Sadoveanu: mulţumesc, adică îţi urez mulţi ani! Înţelegem, prin această referire la etimologie, de ce mintea mulţumirii este mintea vieţii lungi, este mintea iertării. Şi, mai ales, este mintea care face trecerea de la plăcere la realitate, de la trup la Duh.
Menţinerea treziei
Importantă este menţinerea acestei trăiri. Căci unii primesc darul treziei în duh, o clipă, fie prin contactul cu locul sacru, fie prin puterea unui duhovnic, dar menţinerea treziei este grea.
Pentru menţinerea în Duh sunt necesare ajutoare, asceza exterioară, context salvator. Omul este slab şi are nevoie de sprijin.
Menţinem mintea în Duh şi în trezie, prin rugăciune, prin cele 7 taine, prin simboluri religioase.
Ne amintim   că symbolon înseamnă unire.   Iar   contrariul lui symbolon (unire) este diabolos, care înseamnă dezbinare, rupere, scindare, învrăjbire. Symbolon este şi „Crezul” de la Niceea (simbolul credinţei); symbolon este şi o imagine care declanşează o amintire divină, un context salvator, o experienţă spirituală.
Un exemplu de simbol ajutător: Uşa. Obiect comun, cu care ne întâlnim zilnic… Pentru cel sporit în duh, uşa este nu numai un cadru dreptunghiular de ieşire şi intrare; ci el îşi aminteşte sensul duhovnicesc, cel rostit de Hristos: „Eu sunt uşă: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra// va ieşi, şi păşune va afla. ” (loan 10:9).
O uşă desparte două spaţii: spaţiul amorf, al lumii, şi spaţiul consacrat: al casei, al bisericii, al chiliei, al trapezei.Când deschizi o uşă, să-ţi aminteşti de aceasta, şi astfel intrările şi ieşirile vor fi sporitoare.Şi, cum omul deschide 12000 de uşi pe an, ar avea ocazia să-şi reactualizeze planul spirimal de 12000 de ori…Deschiderea unei uşi devine un exerciţiu spiritual. Faceţi-l zilnic.
Vasile Andru
Extras din ”Psihoterapie isihastă”, Ed. PARALELA 45, 2010

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

IMPRIMANTA